Minte-ma frumos!

„Daca ai sti tu cat de simplu e totul si, in acelasi timp, cat de complicat... Sunt indragostita de tine pana peste cap si asta imi umple tot timpul si tot sufletul, ma face sa zambesc, fara motiv pe strada si imi da o stare aproape halucinanta, vecina cu cea a lunatecilor care hoinaresc ametiti prin oras, in miez de noapte. Te caut in fiecare om ce imi apare in cale, in fiecare ungher din fiecare camera si am ajuns sa urasc dimineata numai pentru ca ma smulge, cu brutalitate, din bratele tale calde.” Intotdeauna am crezut ca si tu ma iubesti la fel, cu aceiasi disperare idioata, cu aceeiasi inconstienta amestecata cu pasiune si dependenta, cu acelasi sentiment de "nu pot sa traiesc fara tine", dar se pare ca m-am inselat. Undeva pe traseu, tu ai renuntat, te-ai rupt de mine,  te-ai desprins de trecut si ai plecat. E atat de mare golul din urma ta, atat de coplesitoare NEVOIA DE TINE, incat am renuntat la orice retinere. Nu ma mai intereseaza greselile din trecut, nu mai imi pasa daca ma poti iubi sau nu, te vreau fara conditii, fara intrebari, fara obligatii, te vreau si atat! „Ce faci frumoasa mea? Si mie mi-a fost dor de tine. Am vrut sa te sun, dar nu stiam ce sa-ti spun... Nu, nu am pe altcineva. Am vorbit aiurea la nervi. Nu pot trai fara tine! Lasa iubito, ai sa vezi, o sa fie bine.”