Selectie naturala

Nu te califici ca mascul in “cursa pentru....”. Nu stiu pe cine sunt mai suparata, pe mine sau pe tine. Ca tu esti incapabil sa te schimbi sau sa inveti ceva din tot ce se intampla intre noi, e strict problema ta. Ca te porti ca un idiot, aflat in permanenta criza de personalitate, nu mai e nicio noutate. Afirmatia ca ma iubesti corelata cu modul in care iti asumi periodic riscul de a ma pierde, repetand la nesfarsit aceleasi greseli aberante ma duce cu gandul la un calificativ nu tocmai onorabil, dar sa nu intram in detalii. Problema mea e insa alta - Eu. Ceva trebuie sa fie defect la mine, cata vreme nici bunul simt, nici instinctul si nici macar ratiunea, n-au fost in stare sa ma determine sa sterg, cu fermitate, orice urma a unei legaturi bolnavicioase. Am o lista luuuunga, interminabila, de motive pentru care ar fi trebuit sa plec, motive pentru care, de ceva vreme, n-ai mai fi meritat nici macar sa te salut pe strada si, cu toate astea, cu toata furia si frustrarile acumulate in timp, cu toate promisiunile facute mie, am tras mata de coada, luna dupa luna, an dupa an, pana ce m-am trezit ca... am o varsta, ca ar fi cazul sa ma asez la casa mea si sa fac un copil cu un om echilibrat, care sa ii poata oferi si lui, si mie, in primul rand, stabilitate. Si uite ca, daca am putut indura ca “Iubita”, cate si mai cate scene, jigniri, despartiri si impacari saptamanale, ca “Femeie-mama”, nimic din toate astea nu mai sunt acceptabile. Nu te califici ca mascul in “cursa pentru a fi Tata”. Ca sa vezi, selectia naturala inca functioneaza!