
Stiu ca e ditamai omul politic, dar nu pot sa nu ma iau putin de el. Acest "pfff, am avut si emotii", "Mihaela, dragostea mea", etc., etc., acest produs garantat Vanghelie nu putea sa iasa altfel. Era impotriva naturii daca nu isi dadea arama pe fata la un moment dat. Se spune ca in momente de maxima tensiune, de disperare sau de bucurie, iti dai seama cu adevarat de caracterul unui om. Cum am putea defini caracterul lui Geoana? Sincer, nu stiu daca are unul… Cand l-am vazut cum se bucura ( fiind convinsa ca a castigat, pentru ca cine era tampit sa il mai aleaga pe Basescu inca o data), prima reactie a fost ca... tare o sa mai planga asta, dupa si, ca o adevarata Mama Omida, am intuit ce urma sa se intample. A fost probabil unul dintre cele mai penibile momente politice din istoria Romaniei, pe genul celor pe care numai Bush Junior mai scoate, peste Ocean. Geoana a trecut de penibil si, cu vorbele lui ascultate dupa ce a luat teapa, a devenit un concurent serios pentru best moments ale lui Kramer, in Seinfeld. Nu pot sa nu rad cu lacrimi de Geoana de cate ori revad bucuria lui de la alegeri; cum sarea el in sus, ca o scolarita, si ce tampenii a mai debitat saracul. Geoana la alegeri a fost cea mai tragic-comica situatie, a primit un misto de la soarta in cel mai ironic mod posibil. Acest articol este un pamflet si trebuie tratat ca atare.


















