
Nu trebuie sa fii un junkie ca sa intelegi efectul drogului. E tentatia care apare in fata ta si oricat ai constientiza ca poate fi un pericol si ca intelept ar fi sa il ocolesti, pofta de a incerca te domina si te lasi cuprins de o imbarbatare care, de fapt, nu te caracterizeaza. Si nu poti sta deoparte. Iti aduni fortele si iti zici in sinea ta ca "il fac eu pe el (drogul) si nu invers"! Ei bine, asta e momentul in care poti sa iti scrii testamentul si sa il inmanezi cu demnitate avocatului, ca esti ca si mort, iubi. "Drogul" (a se citi Femeia-drog, de care efectiv nu te poti dezlipi) iti zambeste, te lasa sa ii descoperi mirajul, sa simti bucuria de a-l avea alaturi, iar planul tau initial se duce elegant pe apa sambetei. Nici nu iti mai amintesti ca a existat o farama de secunda cand te-ai crezut puternic. Adios! "Drogul" te-a acaparat si nu mai ai cale de scapare. Nici nu o mai cauti, de altfel. Cand te-ai mai simtit atat de implinit si de fericit? Habar nu ai ce sa raspunzi. Si profiti, profiti de situatie pana cand "drogul" se indeparteaza si e tot mai greu de gasit. Extazul devine agonie? Pai, era si normal, iubitzel. Un "drog" puternic se intretine cu unul si mai puternic, iar efectul tau asupra lui a fost de... aspirina.



















